Impostorul Tiriplic de la Replica Online de Constanţa

Când îţi asumi ceea ce crezi şi expui public faptul că eşti un naţionalist convins, un patriot curat şi care crede în destinul Neamului Românesc şi al Patriei Eterne, ştii că vei fi atacat din toate părţile. Nu e nimic nou, aşa a fost dintotdeauna. E drept, în ultimii ani, aceste atacuri s-au acutizat, mai ales sub presiunea valului sorosist şi a clovnilor mişcării rezist. De regula, mai antrenaţi la muşcatul de cur sunt diverse personalităţi publice care simt nevoia să îşi dovedească slugărnicia şi aparteneţa la neomarxism. Spre exemplu, pezevenghiul de Andrei Pleşu îsi făcuse un obicei în a mă ataca furibund săptămână de săptămână, până l-am pus la punct în vreo două articole bine simţite.
Mai nou, însă, se nasc noi farisei, parte din ei aproape nealfabetizaţi. Astfel, un triplic pe nume Petruţ Iacob, pe care, dacă aş fi băiat de cartier, l-aş fi numit „puşti găozar”, a crezut că a descoperit America, şi s-a şi gândit că trebuie să mâzgălească câteva rânduri în publicaţia Replica  de Constanţa despre prostia care-l caracterizează. Proaspăt expulzat de pe băncile şcolii (cică şi-ar fi terminat studiile anul trecut, studii de tăiat frunză la guvizi, bănuiesc, după lipsa de circumvoluţiuni ce îl caracterizează), băieţelul Petruţ se crede, sărmanul tiriplic, un soi de jurnalist. Nu e rău să ai aspiraţii, dar e rău să crezi că dacă ai făcut cornete din filele unor cărţi e acelaşi lucru cu a fi cult în cap.
Plecând de la ideea că prietenul meu Matei Nicolae, fost primar de Năvodari, om de mare nădejde, şi care a suferit enorm de pe urma implementării perfidului stat paralel în România, ca orice politician onest, a deschis filiala Partidului Neamul Românesc în apropiere de Constanţa, Tiriplic Iacob a deschis ochii pe drapelul românesc. Şi zice cocoşelul că noi, patrioţii din Neamul Românesc, am inversat culorile sfântului drapel. Inepţii!
Bietul sugător de pix (are Tiriplic ochi albaştri, oare?) nu a reţinut nici măcar dictonul latinesc „verba volant, scripta manent”. Dacă vorbea numai, se făcea de râs loco, la cofe, unde merge el să bea un suculete cu băieţii de pe scara blocului, scris fiind, însă, a reuşit să dea măsura vidului care năclăieşte puţinele sinapse.
Cocoş, hai să te lămurim, nu merită să te zbaţi la nesfârşit în negura lipsei de cultură, poate aşa îţi deschidem apetitul să laşi o câteva clipe Netflix-ul şi să pui mâna pe o carte.
Măi, Tiriplic, încă de anul trecut, subsemnatul, Ninel Peia, în calitate de preşedinte al Partidului Neamul Românesc,  am provocat o dezbatere publică pe marginea valorilor pe care le reprezintă drapelul României. Nu intru în amănunte, ca să nu îţi prinzi urechile, dar subliniez că am propus să revenim la steagul Unirii, cel care a fluturat pe zidurile cetăţii Alba Iulia în 1918. Acel steag avea culorile dispuse orizontal, cu roşu sus şi albastru jos. Acest stindard a fost folosit încă din 1862, ziaristule care eşti tu ziarist. Ulterior, drapelul a fost denaturat şi inversat, într-o simbolistică demonică şi ticăloasă, ce trebuie să ne amintească în clipele solemne că şi destinul Patriei a fost denaturat de la drumul său istoric. Bref, drapelul nu trebuia să ne  reamintească de marea izbândă din 1918.
Vezi, tiriplic, ce înseamnă să pui doar burta pe carte, nu şi materia cenuşie? Te faci de băcănie, sau de cacau, cum spun amicii tăi din rezist.
Apoi, ai întrebat şi tu vreun coleg adult despre ce vrei să scrii, înainte să aşterni beţişoarele şi porcuşorii pe hârtie? Dar patronii? Cei care te plătesc ca să te dai tu ziarist ştiu ei, oare, ce impostor hrănesc ei?
Recomandare pentru Tiriplic: lasă-te de fonfleuri depre Neamul Românesc, despre Peia sau despre Matei Nicolae. Nu meriţi nici să ne ştergi noroiul de pe ghete. Dacă te-ai jurat, însă, să nu-şi iubeşti Ţara şi sfintele sale simboluri, şi e musai să te dai hipsteraş de la oraş, ai avea o şansă la Polaris. Strânsul gunoaielor nu numai că se plăteşte bine, ci este chiar o îndelenicire care ar putea să te scoată din anonimat. Din cauza dungilor reflectorizante!
Ninel PEIA
sursa:  Ninel PEIA