Și-au pus în cap să mă termine…

Sunt jurnalist. La a doua încercare, îmi place mie să spun. De ce? Pentru că în anii 2000, când am încercat prima dată meseria asta, au reușit să mă elimine. Povestea este destul de bine cunoscută, așa că n-am să insist prea mult. Mi s-a cerut să scriu un articol calomnios despre un domn și am refuzat. Am decis să demisionez de la ziarul la care lucram, convins că-mi pot găsi un alt job în branșă. Am aflat pe pielea mea, ce însemna la acea vreme ”prietenia” dintre patronii ziarelor din oraș. Am fost ”interzis” în presa din Constanța, dat afară de la facultate, s-a încercat trimiterea mea de urgență în armată și multe altele. Nici măcar nu eram vreun jurnalist periculos, în fond, la vremea aceea nu exista online, așa că totul putea fi controlat atent. A fost vorba de ambiția patronului, pur și simplu. Pentru a-mi dovedi ce prostie am făcut că am plecat de la el și poate pentru a mă întoarce în genunchi.
N-am făcut-o. Am preferat să număr saci de făină în port la temperaturi sub zero grade, dar nu m-am întors. Am numărat în gând zilele și anii, și am sperat că într-o zi o să pot reveni în presă. M-a prins microbul și n-am mai scăpat de el niciodată.
Poate tocmai din acest motiv am acceptat, câțiva ani mai târziu, această postură de ”blogger” (așa cum îi spun unii). E o postură neplăcută. Mulți se uită strâmb la tine și consideră că ești orice altceva, dar nu jurnalist. E dreptul lor.
Revenind, în 2016 retrăiesc povestea din trecut. Săptămâna trecută m-a sunat un prieten vechi, cu care n-am mai discutat de mult și care lucrează în cadrul ANAF. ”Pe cine naiba ai supărat? E ordin pe unitate să-ți verificăm toată activitatea fiscală. Nu te văd bine”. 24 de ore mai târziu, colegul Marius Florian mă anunță că se află în aceeași situație. Suntem mai mulți, cei care am deranjat petrolistul.
Se caută așadar în trecutul meu. Vor urma dezvăluiri, mincinoase, pentru că negăsind nimic vor inventa. Veți afla toate relele de pe pământ despre Dorian Hapurnea iar eu personal voi avea parte de toate amenzile posibile. Le spun ”petroliștilor” care îmi construiesc eliminarea că sunt pregătit. În fond, domnule mogul al petrolului, când lucrezi cu rușii, e de așteptat să fii puțin stalinist.
Sper, pentru binele lor, să fi fost doar o încercare de intimidare. Altfel, urmează un război din care ei vor avea mai mult de pierdut decât mine. Vom vedea.